De ce relatia cu mama ta determina succesul relatiilor sentimentale

Daca partenerul tau e prea distant, e posibil ca el sa nu fi primit o ingrijire corespunzatoare de la mama lui in primii ani de viata. Intelegerea stilurilor de atasament te poate ajuta sa afli ce se intampla in relatia ta romantica.

Toata viata ne-o petrecem pe un singur traseu: din siguranta bratelor mamei spre explorarea lumii si inapoi! Avem nevoie de o baza de siguranta pentru a creste, pentru a ne simti in siguranta, pentru a fi sanatosi. Aceasta baza de siguranta ne este oferita de bratele mamei - daca suntem suficient de norocosi ca ea sa nu sufere de depresie, de exemplu. Sau daca nu pleaca in Spania lasandu-ne cu bunicii.

Aceasta prima relatie de atasament cu mama ar trebui sa fie stabila, sa fie o baza sigura de la care sa pleci in explorarea si cucerirea lumii. Ulterior, pe baza acestui prim model de atasament cu mama, formam si alte relatii de atasament cu alte persoane. Cu tata, cu bunicii, cu invatatoarea, cu colegii. Conform teoriei atasamentului, relatia parinte-copil functioneaza ca un prototip pe baza caruia construim toate celelalte relatii.

Atasamentul este o nevoie, nu o dorinta!

Toti oamenii pe care i-am intalnit in cabinetul de psihoterapie de-a lungul a 15 ani de practica sufereau si din cauza relatiilor lor. Am auzit povesti incepute frumos, iubiri navalnice stinse brusc sau sfarsind in violente. Povesti cu gelozie si urmariri, povesti in care abunda critica si neincrederea.

Partenerul te urmareste constant, te critica daca nu-i raspunzi la telefon, daca intarzii sau daca dansezi cu altcineva? Sau il percepi distant, mai rece emotional? Simti ca te evita si tu trebuie sa initiezi mereu comunicarea cu el? Te-ai intrebat vreodata de ce anumiti parteneri au tendinta sa procedeze astfel? Atunci intreaba-te ce stil de atasament ai tu si ce a avut el in copilarie.

Ce este un stil de atasament?

Atasamentul se refera la un tipar de relationare de lunga durata pe care o persoana o stabileste cu o alta persoana apropiata. Un bebelus realizeaza prima legatura de atasament cu mama sa. In vietile de adulti stabilim un atasament cu partenerul de cuplu. Stilul nostru de atasament ne ajuta sa intelegem de ce reactionam cand ne simtim raniti sau criticati ori cand se interpune distanta intr-o relatie apropiata. Cercetarile indica faptul ca stilurile atasamentelor timpurii pot avea un impact grav asupra relatiilor ulterioare.

Cum se formeaza stilurile de atasament care provoaca suferinta?

Prin frustrarea nevoilor emotionale si fizice inca din copilarie. Daca mama este rece, indisponibila afectiv, daca este depresiva sau hiperprotectiva, anxioasa. In cabinet am auzit situatii care m-au cutremurat. A fi lasata singura cu orele, la 6 luni, mama fiind la serviciu, nu a adus multa incredere de-a lungul timpului in ceilalti. Asa se formeaza un stil de atasament evitant. A fi o mama nedezlipita de bebe, neincetat, poate duce in timp la aparitia unui stil de atasament anxios, la teama de abandon, la anxietatea de despartire.

Cate relatii stabile ai avut pana la aceasta varsta? Experimentam, ne indragostim, incepem sa acumulam frustrari, alegem sa ne despartim. si invatam. in functie de tipul de atasament avut in copilarie observam la un moment dat repetitia unor anumite tipuri de parteneri si de relatii.

Cercetatorii teoriei atasamentului au descoperit ca exista mai multe stiluri de atasament:

1. Caracteristicile unui stil de atasament securizant sunt: te atasezi usor de alti oameni, nu te temi de singuratate, nu te panichezi in eventualitatea unei respingeri. Ai o inteligenta emotionala ridicata si ai curajul sa-ti exprimi teama, tristetea, bucuria sau enervarea. Ai frana de mana la tine si poti sa-ti cenzurezi emotiile daca ele devin prea intense. Esti capabila de intimitate profunda, ai incredere in ceilalti si in interactiunile cu alti oameni. In cazul unei despartiri simti durere, insa iti poti reveni mai usor si mai repede, avand incredere in propria persoana, cunoscandu-ti propria valoare.
2. O persoana cu un stil de atasament anxios sufera enorm la o respingere, se teme de singuratate. Ea simte teama si nesiguranta in toate tipurile de relatie. Devine de multe ori insistenta sau sufocanta. Pot avea tendinte obsesive, geloase, cu dorinta de a controla. Poate fi persoane manipulative, oferind in exces ajutorul. Au nevoie de dovezi de iubire in permanenta. Pot folosi critica cand partenerul nu le securizeaza, cand intarzie sau nu raspunde la telefon. Sunt dependente de atentia si grija partenerului, putand cadea usor in depresie in urma separarilor.
3. Daca ai un stil de atasament de tip evitant (care respinge) poti mentine o distanta emotionala, esti mai rece. Nu-ti plac mangaierile si apropierea fizica. Poti avea un spirit independent, nu ceri usor ajutorul, prefer sa te descurci singura. Ce, tu esti slaba sau fraiera? Daca esti barbat, te feresti de cuvinte care definesc emotii. Pentru tine au scris cei de la Taxi acel cantec... Te temi sa spui te iubesc sau sunt trist. Apreciezi singuratatea si izolarea. Nu prea ai incredere in ceilalti oameni si nici in partener, nu vrei sa depinzi de nimeni. Poti prefera aventurile, temandu-te de relatiile stabile care presupun atasament si dependenta de celalalt. Chiar daca partenerul incearca sa se apropie de tine preferi sa tii distanta.
4. Stilul de atasament dezorganizat apare cand parintii sunt inconsecventi, copiii asociindu-si parintii fie cu o sursa de durere, fie cu una care oferea siguranta. Erau fie pedepsiti, fie li se satisfaceau nevoile in exces. Acest stil poate fi vazut ca o strategie de a face fata mediului periculos, nesigur. Copilul (si mai tarziu adultul) simte frica fara nicio solutie, parintele neputandu-l proteja. in viata de adult acest stil este caracterizat prin alternarea brusca a emotiilor, prin trecerea de la calm la furie rapid, fiind prezente acte impulsive in relatie, de la agresivitate la consum de alcool. In exces, atasamentul dezorganizat contine elementele din care apar premisele pentru aparitia tulburarii de personalitate borderline.

 

 

Cum poti dezvolta un atasament securizant?

 

Vestea buna este ca putem, chiar daca in copilarie nu am avut parte de unul. In primul rand avand o relatie cu un partener al carui stil este unul securizant. Pot face psihoterapie. Imi pot asuma trecutul si sa vreau sa-mi schimb comportamentele care-mi aduc suferinta. in cabinet, ca mijloc de psihoeducatie folosesc un acronim invatat de la un bun prieten psiholog: PRADA. Un partener trebuie sa fie Predictibil, sa stiu la ce ma pot astepta din partea lui. O sa vina acasa si o sa faca scandal sau o sa fie calm? Responsiv, sa stiu ca ma pot baza pe el, ca ma poate ajuta cand il rog ceva sau am o nevoie. Accesibil inseamna ca pot ajunge usor la partenerul meu si ca ma lasa, imi permite sa fac asta, emotional si fizic. Ma lasa sa-l iau in brate, imi raspunde la telefon sau ma suna inapoi. Disponibil, nu este mereu ocupat cu serviciul, nu este implicat in alta relatie, pot ajunge usor la el, poate raspunde nevoilor mele. Afectuos, simt ca partenerul imi poate oferi iubire, ca ma iubeste.

 

 

Iubirea vindeca.

 

Creierul retine si are tendinta sa repete modelele de atasament. Cand ne simtim in siguranta, cand avem o relatie stabila si fericita, creierul elibereaza dopamina si oxitocina. De fiecare data cand ne atingem, cand ne imbratisam, cand oferim si primim suport. Si asta ne face sa simtim placere si sa mai vrem. Practic organismul se autoregleaza, functioneaza mai bine, este mai sanatos cand avem o relatie buna. De la inceputuri pana la sfarsit suntem programati sa depindem de relatiile cu ceilalti.

 

 

Trei experimente ale lui Harlow care demonstreaza importanta relatiei mama-copil:

 

Ce era diferit? Prin anii 1920, asistentii sociali au observat un fapt ingrijorator: in unele orfelinate din America, bebelusii abandonati mureau mai mult decat in altele! Desi aveau acelasi program de hrana si somn si aceeasi hrana.

 

Ce se intampla? in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, autoritatile engleze au hotarat sa desparta copiii de parinti si sa-i trimita in afara Londrei, ca sa fie la adapost de bombardamentele avioanelor germane. Desi traiau la tara in aer curat si primeau o hrana mult mai buna decat la oras, multi dintre acesti copii incepeau sa se imbolnaveasca si unii chiar sa moara.

 

Hrana sau imbratisari? in anii 1960, un psiholog american a pus la cale un experiment folosind pui de maimuta din rasa rhesus-macac. A construit doua mame-maimute surogat, una din fire de sarma si alta din plus, umpluta cu paie. in cea de sarma a pus o sticla cu lapte si a asteptat sa vada ce se intampla. Cu uimire, a vazut cum puii de macac luau sticla de la maimuta de fier si fugeau in bratele celei de plus. Se simteau in siguranta si preferau bratele calduroase ale acesteia. Cum asa, hrana nu era suficienta? Maimuticile nu se multumeau doar cu laptele. Aveau nevoie de mai mult. Aveau nevoie de atingeri, de mangaieri, de imbratisari, pentru a fi sanatosi si fericiti.

 

Experimentele lui Harlow au demonstrat ca atasamentele timpurii au fost rezultatul primirii confortului si ingrijirii, si nu rezultatul procesului de hranire.

 

Teoria atasamentului explica dinamica relatiilor dintre oameni. Ea a fost formulata de psihiatrul britanic John Bowlby impreuna cu colega sa, psihologul Mary Ainsworth. Conform acestei teorii, la baza oricarei relatii emotionale interumane se afla legatura timpurie mama-copil.

 

 

Lucian Negoita recomanda cartea "Evitant. Cum sa iubesti sau sa parasesti un partener distant", de Jeb Kinnison, ed. Curtea Veche. Folosind teoria atasamentului, dezvoltata initial pe baza comportamentului copiilor si extinsa inca din anii 1980 in cunoasterea adultilor, Jeb Kinnison propune solutii concrete pentru a gestiona relatiile de cuplu ingreunate de stilul evitant al unuia dintre parteneri. Cartea te va ajuta sa ii arati celui de langa tine ca dragostea nu este nicidecum o capcana pentru cei slabi de inger si ca "a te indrepta spre" poate aduce mai multa implinire decat "a te indeparta de"...

 

 

Publicat in revista Unica.



 Inapoi Share