Atacul de panica, prieten sau dusman?

O dificultate intalnita in practica mea in lucrul cu oamenii, este aceea de a schimba focusul de pe cauzele atacurilor de panica pe diminuarea si disparitia lor. Din pacate, inca suntem tributari in psihologie modelului medical propus de celebrul psihiatru vienez, parintele psihanalizei, Sigmund Freud. Daca aflam cauza, simptomul acesta va disparea brusc si ireversibil din viata mea. O situatie ideala, dar putin utopica si un obiectiv greu de atins.

De ce apar atacurile de panica?

In sursa atacurilor de panica putem regasi acumulari emotionale, frustrari ale unor nevoi, suparari intinse de-a lungul mai multor ani. Pot fi evenimente traumatizante de genul pierderii unor persoane dragi prin deces, despartiri, divorturi, schimbarea unui statut profesional gen somer sau pensionare, dar si acumulari zilnice de stress din viata cotidiana. Unele persoane se inhama la mai mult decat pot duce, accepta multe sarcini ce devin in timp poveri, la locul de munca si acasa, sfarsind prin a ceda. Adesea, in spatele unui atac de panica se afla o depresie. Neglijarea propriilor dorinte si interese prin sacrificiul zilnic ne poate aduce si aceasta suferinta emotionala. Este ca si cum am acumula presiune ca un vulcan.

Desi sunt neplacute, aceste frici intense au si o parte pozitiva. Psihicul nostru are inteligenta si autonomia sa proprie de functionare. Asa incat, atunci cand in viata noastra apar aceste stari, este ca si cum raul este aruncat in afara, presiunea psihica, acumularile de stres erup in afara corpului, in loc sa fie dus in celule noastre si sa apara cancerul, diabetul sau ulcerul gastric...

Cum recunoastem un atac de panica?

Avem la dispozitie trei indicatori: gandurile, senzatiile fizice si emotiile.

• Gandurile:  "O sa mor! /  Daca fac infarct? / Daca innebunesc? Sa nu lesin / Nu am aer" - pot fi cateva din gandurile acelor momente.
• Senzatiile: Corpul ne poate da de stire prin acceleratia ritmului respiratiei, senzatii de rece sau cald in corp, palme transpirate, stari de agitatie interna.
• Emotiile: panica, frica intensa preced sau insotesc atacul.

Metode de tratament

• Confruntarea. Principalul inamic in tratamentul acestor stari este comportamentul de evitare. Cu cat evitam, ne izolam, ne retragem din activitatile si locurile pe care le frecventam vom amplifica si mentine aceste emotii. Confruntarea, continuarea unei vieti obisnuite este unul din remedii.
• Rolul de victima. Un alt inamic poate fi si faptul ca vorbim cu cei din jur, cu familia, prietenii si colegii despre asta. Rolul de bolnav poate ne aduce beneficii la prima vedere, dar cel de victima in niciun caz.
• Analizele medicale. Consultul medical de specialitate, care sa elimine suspiciunea existentei altor boli. Oamenii cu atacuri de panica ajung de obicei la mine dupa mai multe consultatii la medic. Este recomandata examinarea glandei tiroide fiindca uneori functionarea ei defectuoasa ne poate induce in eroare, dandu-ne semnale asemanatoare.
• Invata sa spui NU. Renuntarea sau incercarea de a renunta (ca sa fim realisti) la rolul de "Salvator al omenirii" este o alta directie de tratament. Sa am curajul sa incep sa refuz, sa spun "nu", sa fiu atent si la nevoile mele, sa fac ce-mi place (si nu am mai facut demult) este metoda prin care, indirect, incet incet, ma voi indeparta de perioada atacurilor de panica din viata mea. Sa am mai multa grija de mine nu inseamna doar mai multa miscare, sport, sa beau 2 litri de lichide pe zi si sa mananc sanatos, ci si promovarea unui stil emotional sanatos. Atacurile de panica pot fi un semnal de alarma in vietile noastre. Trebuie sa schimb ceva in viata mea, sa fac ceva diferit. Poate sa-mi schimb jobul, poate modul in care relationez cu cei din jur sau ma supun lor. Avem nevoie de rabdare si blandete interioara plecand pe drumul schimbarii...