Anxietate si pandemie

Dupa o lunga perioada de izolare cum ne vom prezenta emotional vorbind?

Este o situatie noua, nemaiintalnita in zilele noastre. Molime, tipuri de gripa au mai fost de-a lungul istoriei. Ciuma a bantuit evul mediu timpuriu facand milioane de victime. Dar acum, in acest prezent, NOI suntem cei afectati. Este un razboi mondial in care inamicul este nevazut dar toti luptam impotriva lui. Ceea ce au in comun aceste pandemii este faptul ca ele ne induc frica. Frica este emotia primara care ne activeaza resursele noastre interioare. Incepand cu circuitele care se activeaza in creierul emotional, din sistemul limbic si amigdala, ajungand intr-un tarziu si in cortexul prefrontal. Am supravietuit ca specie fiindu-ne frica. Depinde de fiecare dintre noi ce strategii de rezilienta ne activam, unde rezilienta este capacitatea de a ne adapta la o noua situatie, dupa o trauma, pierdere, eveniment negativ.

Unii dintre noi incepem sa luptam, sa cautam solutii, altii ne blocam, ne panicam sau unii dintre noi negam, evitam si minimizam efectele acestui virus. Virusul acesta mic si nevazut poate crea o jungla, un haos social daca nu luptam impreuna. Altii dintre noi vom fi prieteni cu depresia, cu anxietatea, cu izolarea, cu ipohondria sau tulburarile obsesiv compulsive.

Asadar, nu putem generaliza, fiecare in functie de resursele sale interioare, de suportul social pe care il are, ne vom simti diferit. Darwin spunea candva ca speciile care se tem mai bine isi sporesc sansele de a supravietui. Cred ca fiecare dintre noi are de invatat si de schimbat in aceasta perioada. Avem de schimbat atitudini interioare, comportamente. Mai nou, autorul cartii Anxietatea, Scott Stoessel preciza ca aceasta emotie il face sa fie mai constincios.

Dupa atata dezinfectat vom dezvolta/pastra comportamente compulsive?

In aceasta perioada ni se poate activa si o vulnerabilitate emotionala pe care poate multi dintre noi o avem inca din copilarie. Cu totii avem unele comportamente compulsive, rutiniere, unele invatate de la cei care ne-au crescut candva. Aceste comportamente ne securizeaza insa doar pe moment. Este cunoscut ca in tulburarile obsesiv-compulsive creierul secreta o productie mai ridicata de serotonina. Ma pot spala pe mani, pot curata, pot sterge mai des si sa ma simt in siguranta, teama scazand. Siguranta emotionala va fi pastrata insa doar pe termen scurt. Din pacate aceste compulsii care produc serotonina fac sa apara rapid un cerc vicios, intre creier si comportament. Daca ma spal ma simt linistit. Unii dintre noi vom dezvolta aceste tulburari cu siguranta.

Putem discuta de o teama de boala in masa, colectiva?

Daca ne intoarcem in timp, asemenea temeri au aparut si s-au transmis secole de-a randul. Pesta porcina a facut ca unele religii sa nu mai manance carne de porc si obiceiul se pastreaza si astazi. Ciuma bubonica, holera ne-au facut sa ne fie teama si sa ne protejam. Va trebui sa treaca un pic de timp ca sa vedem eventuale reactii la nivelul societatii noastre si la nivel mondial. Cred ca principala teama nu este de acest mic virus si ca o sa murim ci o reprezinta teama de viitor, de recesiunea care ne va lovi si care ne va afecta stilul de viata. Deja sunt oameni care sufera schimbari de statut social, de roluri, pierzandu-si locurile de munca. Prevad cresterea tulburarilor anxioase si a depresiei in viitorul apropiat.

Exista riscul sa trecem din distantare sociala in distantare emotionala? Sa respingem conectarea emotionala, intalnirile, sa ne salbaticim?

Istoricul si antropologul Yuval Harari ne aduce aminte din nou: am supravietuit ca specie in triburi, comunitati foarte sudate. Aici putem vorbi de un paradox social si de comportamente care isi au izvoarele in modul in care creierul nostru a fost construit. In situatii de pericol apar atitudini de apropiere, de conectare emotionala nu de distantare. Neuronii-oglinda cei responsabili cu producerea empatiei se activeaza chiar si folosind sistemele de conectare din mediul online.

Da, exista riscul ca, de teama, sa frecventam mai mult mediul online. In terapiile mele observ ca populatia tanara intre 15-30 de ani s-a adaptat mai bine, mai repede. Sunt mult mai obisnuiti. Probabil ei vor fi dintre cei mai adaptati la aceste timpuri si predispusi la o distantare fizica, preferand mediul online.

Cred ca va urma o exagerare pentru unii dintre noi, a comportamentelor prososciale, de conectare, ca dupa orice interzicere. Dupa razboaie si pericole oamenii se reconecteaza ca sa se echilibreze emotional. O diferenta o vor face insa si gradul de anxietate al fiecaruia si predispozitiile interne, daca suntem introverti sau extroverti.

Ce impact are in randul celor singuri?

Aceste persoane cred ca vor fi cel mai afectate, mai ales daca nu sunt obisnuite sa stea mult timp in izolare. Vor fi cei mai predispusi tulburarilor emotionale si implicit afectiunilor somatice daca perioada de izolare se prelungeste. Stim ca persoanele care traiesc singure sunt cel mai afectate pe termen lung, ma refer si la celibatari (sic) si la persoanele varstnice. Sunt studii care arata ca si prezenta unui animal de companie ajuta, scazand sentimentul de insingurare, creierul crescand productia de endorfine si oxitocina.

Care sunt pasii reechilibrarii emotionale dupa o perioada cu potential traumatic?

Pasii nu vor fi neaparat facuti pe un drum lin. Drumul spre noi insine, spre devenire, este presarat si cu vai si urcusuri, cu ses si portiuni abrupte, cu grohotisuri si colb. In cartile de traumatologie sunt descrise mai multe etape pana la bornele numite acceptare si integrare. Un astfel de drum interior si relational, cu noi si cu ceilalti, presupune si un timp de parcurgere. Timpul este esential daca vorbim de potentialul traumatic. Creierul are nevoie de timp ca sa creeze noi conexiuni neuronale, pe masura ce noi luptam, cautam solutii, ne adaptam. Vor fi etape si cu furie si tristeti, cu temeri, depresii dar si speranta. Sper ca cititoare noastre sa aiba curaj sa ceara ajutorul, sa se conecteze social, sa apeleze la spiritualitate sau orice resursa interna. Le recomand pentru mai multe informatii si ca biblioterapie cartile lui Franz Ruppert si ale lui Gabor Mate, doi reputati specialisti, unul psihoterapeut si celalalt medic.

In vreme de furtuna putem desprinde si efecte pozitive? In ce masura o criza emotionala ne poate reconfigura din temelii?

Dupa furtuna se face senin. Acest virus ne poate si educa, ne poate fi un profesor bun. Unii dintre noi vom dezvolta comportamente proactive, ne vom mobiliza si vom invata lucruri noi, ne vom adapta mai bine. Fiecare dintre noi are sansa sa-si revizuiasca unele aspecte ale vietii. Rezilienta, capacitatea de adaptare dupa o trauma, dupa o perioada de stres, va fi declansata de fiecare dintre noi. Este benefic sa adoptam un coping proactiv. Aici sunt cateva aspecte prin care putem mobiliza energiile si resursele ce sunt in fiecare dintre noi. Nevoia de noi sensuri existentiale, ca sa-l citez pe Victor Frankl, stabilirea unor obiective noi, dorinta de a invata pot fi parghiile unor reconfigurari interioare. Nu pierdem decat atunci cand ne oprim imi spunea un profesor candva. Dar ca psihoterapeut, nu cred in reconfigurari din temelii.

Interviu acordat pentru Elle.ro