De-a lungul vietii observam (si fara ajutorul unui psiholog) repetitia anumitor stari emotionale, a unor tipare de gandire sau comportamente care ne fac rau. Ne infuriem mult prea des pe copil sau pe partenerul de cuplu, ne este teama de boli sau de viitor, suntem tristi uneori fara a constientiza cauzele.
Amanam, evitam sa ne indeplinim anumite sarcini, sa facem curatenie, sa invatam pentru un examen, sa platim facturi sau sa facem o munca ce nu ne aduce satisfactii. Poate fumam in stari de stres, bem ca sa ne anesteziem durerea interioara sau mancam compulsiv desi stim ca nu ne face bine. Apoi regretam, ne simtim vinovati, ne infuriem pe noi insine si ne promitem ca nu o sa mai facem. Si tot asa.
Parca ne invartim intr-un cerc. Si timpul trece. Ajungem sa credem ca suntem conditionati parca din strafundurile noastre sa repetam acelasi scenariu. Uneori constientizam ca semanam in unele momente cu bunicii sau parintii nostri. Cand tipam la copil sau ne certam cu partenerul, cand consumam alcool sau devenim agresivi. Desi ne-am promis cand eram copii ca noi nu o sa fim ca ei.
In termeni poate usor academici inseamna ca suntem prinsi in mrejele unor tipare, a unor scheme cognitive. Un psiholog american prin anii 80 a definit aceste scheme si a format chiar o scoala de psihoterapie pentru a-si ajuta pacientii care tot reveneau in psihoterapie. Astfel a aparut terapia schemelor cognitive. Jeffrey Young, caci asa il cheama, a definit aceste scheme ca fiind niste pattern-uri cognitive si emotionale autosabotoare care se repeta pe parcursul vietii. Aceste scheme cognitive pot avea urmatoarele caracteristici:
Cum se formeaza schemele cognitive?
Majoritatea schemelor noastre se formeaza datorita traumelor suferite in copilarie, de tipul abandon, abuz, neglijare sau rejectare. La varsta adulta, aceste scheme sunt declansate de evenimentele vietii pe care le percepem (inconstient) ca similare cu experienta traumatica din copilarie. Atunci cand o schema este declansata, sunt experimentate emotii negative puternice, precum durere, mahnire, rusine, teama sau furie.
Unele dintre scheme se constituie pe parcursul vietii, in situatii de pierdere, de doliu, schimbari bruste de sanatate sau cand ne este pusa viata in pericol. La unii dintre noi acestea pot apare datorita supraprotejarii parintesti in copilarie sau a ceea ce denumim popular prea mult rasfat. Aici ni-i aducem aminte cu totii pe domnul Goe si a sa familie, descrisi genial de Caragiale.
Cum schimbam?
Schemele cognitive pot fi extrem de rezistente la schimbare datorita faptului ca ele se constituie intr-o harta mentala. Creierul nostru le-a stocat, le-a invatat si foloseste aceleasi trasee neuronale sau autostrazi mentale atunci cand suferim. Ele reprezinta realitatea noastra interna, ce stim despre realitate si, desi provoaca suferinta, pierdere, diferite simptome psihologice, ele sunt prea familiare si confortabile. Putem reintra la nesfarsit in relatii disfunctionale, putem schimb zeci de locuri de munca.
Scopul psihoterapiei schemelor cognitive este de a ne ajuta sa descoperim si sa invatam alte modalitati de a gandi si de a ne comporta in situatii tensionate sau dureroase. De a ne recastiga acea libertate interioara de care nu ne-am bucurat deloc sau prea putin.
Care sunt semnele libertatii noastre interioare?
Cum ne putem da seama ca suntem pe drumul cel bun? Ne bucuram mai mult de viata, suntem mai veseli iar starile noastre negative isi reduc frecventa si intensitatea. Suntem mai fericiti in cuplu, ne dam voie sa gresim, nu ne mai criticam asa mult, ne-am redus perfectionismul. Nu ne mai sacrificam pentru ceilalti, nu mai folosim asa des acel trebuie.
Pe drumul libertatii interioare nu ne mai simtim constransi de trecut, nu ne mai simtim vinovati fiindca plecam in concedii iar parintii raman acasa. Nu ne mai infuriem asa des si simtim mai putina teama, anxietate ca nu o sa ne descurcam. Chiar si in timpul pandemiei...
Astfel, pentru multi dintre noi libertatea interioara precede si ne ajuta de multe ori in atingerea libertatii exterioare.
Munca si disciplina interioara - factorii schimbarii
Desigur, pentru a ne dezvolta libertatea interioara avem de muncit. Trebuie sa ne asumam schimbarea, trebuie sa depunem efort. Avem nevoie sa fim blanzi cu noi, sa ne reducem vocea critica interioara, sa ne dam timp si sa actionam. Este benefic sa constientam aceste tipare negative si sa alegem sa facem ceva diferit. Putem avea curajul sa cerem ajutorul in primul rand si sa recunoastem ca avem nevoie de el.
Putem alege sa citim carti de dezvoltare personala si mai ales sa aplicam. Putem alege sa practicam mindfulness-ul si sa meditam. Trecutul nu-l putem schimba dar ne putem schimba relatia noastra cu el. Ne putem schimba prezentul si viitorul.
Vestea buna este ca aceste scheme cognitive isi pot reduce puterea asupra noastra si putem sa ne eliberam de tiparele negative ce ne controlau viata. Putem sa ne (re)castigam libertatea interioara!
Aboneaza-te la neswletter pentru a primi informatii despre evenimente, ateliere, workshop-uri!
Datele vor fi folosite strict de catre luciannegoita.ro sau de site-urile partenere pentru a comunica informatii de interes!